Evenimente
Pagini 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44
-
Dragi prieteni, #StamAcasa și vă invităm să admirați „Florea-soarelui”, o pictură remarcabilă prin căldura și prospețimea pe care le degajă, prin forța și spontaneitatea tușelor de culoare. Tabloul a fost realizat în tehnica ulei pe pânză, poartă semnătura maestrului Vasile Grigore, precum și datarea acestuia.
Vasile Grigore a fost asistentul profesorului Alexandru Ciucurencu în perioada 1963-1970. Iată ce spunea Ciucurencu în 1963 despre lucrările sale: „Artă izvorâtă dintr-o gândire sinceră și dezinteresată, plină de bucurie și dragoste de viață. O pictură expresivă, simplă și clară. Un cântec al formei și culorii născute deodată printr-o inteligentă observare și interpretare a vieții. Pictură luminoasă, senină, de bun gust, frumos compusă și bine pictată. Îți face plăcere s-o privești. Pictura sa, a lui V. Grigore, vădește personalitate și se va impune.”
Dragi prieteni, vă invităm să vă gândiți în ce măsură acest fragment caracterizează o pictură realizată de maestrul Vasile Grigore la o distanță de 40 ani.
#MuseumsAndChill
-
Dragi prieteni, #StamAcasa și vă prezentăm astăzi o lucrare inedită din patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar: „Extazul mic” de Lena Constante.
Născută în 1909 la București, Lena Constante a studiat cu Ipolit Strâmbu, Cecilia Cuțescu Storck și Costin Petrescu. În perioada 1931-1935 s-a alăturat echipelor de sociologi conduse de Dimitrie Gusti și a publicat studii privind activitatea iconarilor Savu Moga și Matei Țimforea. A fost căsătorită cu Harry Brauner, renumit etnomuzicolog, frate al cunoscutului artist suprarealist Victor Brauner. Este autoarea unor texte pentru copii („Păpuşile harnice”, „Păpuşile harnice în grădiniţă” și „O poveste cu un tată, o mamă şi trei fetiţe”), dar și a două volume de memorii din închisorile comuniste – „Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România” şi „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”.
În tapiseriile sale artista utilizează fragmente de ţesături vechi, ţărăneşti, integrate în ansambluri de mari dimensiuni. Acestea au avut succes atât în ţară, cât şi în străinătate.
Vă invităm să priviți cu atenție felul în care Lena Constante a realizat această lucrare complexă aflată în patrimoniul Muzeului de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.
La final, puteți lectura un fragment din „Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, 1957-1961”: „Am luptat ani de zile pentru a reuşi să trec dincolo de gratiile ferestrei celulei. Acum lupt pentru a face cale întoarsă. Pentru a mă simţi în fosta mea celulă, în celula 11. Închid ochii şi o revăd, în toate amănuntele. Şi deodată mi se pare că timpul s-a întors. Că sunt iar în fosta mea celulă. Am simţit pe piele răceala apei. Simt rugozitatea pânzei. Ştiu că este ultima mea zi de singurătate. Chiar acum îmi îmbrac cămaşa. Trag pe mine pantalonii caraghioşi şi fusta. Fusta mea care nu are croială reglementară. În loc de a fi dreaptă, este uşor evazată la poale. Pentru că eu am primit ultimele două fuste ale lotului. Atât de strâmte, încât au fost nevoiţi să mi le dea pe amândouă şi o pereche de foarfeci şi un ac şi aţă de cusut. Timp de două zile, mâinile mele, lipsite de rost, au tăiat şi au cusut drăgăstos fusta. A pune aţă în ac a răsuci capătul firului pentru a face un nod. A înfinge acul în ţesătură. A-l readuce la suprafaţă trei milimetri mai departe. A se întoarce cu trei milimetri înapoi. A înfinge iar acul şi a-l scoate acum cu şase milimetri mai departe şi iar cu trei înapoi şi iar cu şase înainte... A continua cu grijă. Cu minuţiozitate. Aşa încât cusătura să pară o cusătură civilizată. O cusătură de maşină de cusut. ”
#MuseumsAndChill
-
#StamAcasa și aflăm că Vasile Grigore mărturisea despre obiectele din colecția sa: „E mai bine să le vadă alții decât să le păstrez închise, să le privesc numai eu (…). În 1959, după absolvire [a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”], aveam noi perspective: aveam un salariu și mai vindeam lucrări (de fapt vândusem câteva și în timpul studenției). Am început să cumpăr lucrări de Tonitza, Petrașcu, Dărăscu, Pallady, Lucian Grigorescu, Baba, Ciucurencu.”
Dragi prieteni, vă prezentăm astăzi lucrarea „Peisaj cu case” de Lucian Grigorescu, aflată la Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor și colecționar.
Pictorul s-a născut la Medgidia în 1894 și a studiat atât la București, cât și la Roma și Paris. Importantă pentru artist a fost perioada în care a lucrat la Cassis, în Sudul Franței (1927-1939). Pictor al naturii, acesta a mers pe drumurile deschise de impresionism, ca și alți artiști români fascinați de pictura în aer liber, care s-a impus la noi în ultima parte a secolului al XIX-lea. Un alt loc care l-a atras pe Lucian Grigorescu a fost Balcicul. A mers adesea să picteze acolo, imortalizând, cu nuanțe rafinate, farmecul spațiului admirat atât de artiști, cât și de Regina Maria.
Vă invităm să ne urmăriți, vom continua călătoriile virtuale prin intermediul operelor de artă.
#MuseumsAndChill
-
Dragi prieteni,
pentru că #StamAcasa, Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” vă invită să revedeți acest montaj de arhivă, în care îl puteți recunoaște chiar pe maestrul Vasile Grigore alături de alte personalități, dar puteți vedea și grupuri de copii și tineri vizitatori participând la ediția din 2010 a evenimentului Noaptea Muzeelor.
În contextul actual, organizatorii Nopții Muzeelor au propus amânarea evenimentului. Va fi pentru prima dată în care acesta nu se va desfășura în luna mai. Astfel, data propusă pentru Noaptea Muzeelor 2020 este 14 noiembrie.
Până atunci, vă invităm să ne fiți alături.
#MuseumsAndChill
-
Dragi prieteni,
#StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor şi colecţionar” vă prezintă o selecție de opere din donația maestrului Vasile Grigore.
Astăzi vă prezentăm o lucrare foarte specială, a cărei valoare a fost apreciată de specialiști. Este vorba despre icoana „Sfântul Haralambie legând ciuma”, clasată în Tezaur, datată în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și realizată într-un atelier rural din Nicula, Cluj. Sigur, n-am ales întâmplător această icoană pe sticlă, ci cu gândul că ne va aduce tuturor speranță și încredere.
Icoana îl prezintă pe Sfântul Haralambie, care şi-a arătat ajutorul când au fost epidemii de ciumă şi vremuri de foamete. Sfântul Haralambie a trăit în secolul al II-lea. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică și este cunoscut pentru că a salvat oraşul de la ciumă. Se spune că Sfântul Haralambie a fost martirizat la o vârstă foarte înaintată, la 113 ani. După diferite legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat sfântului ciuma în stăpânire, ca să-l răsplătească pentru chinurile prin care a trecut.
Vă invităm să observați în această icoană faptul că Sfântul Haralambie este prezentat în haine de mare arhiereu și ţinând personificarea ciumei legată cu un lanţ.
#MuseumsAndChill
-
Dragi prieteni,
#StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor şi colecţionar” vă prezintă o selecție de opere din donația maestrului Vasile Grigore.
Astăzi aducem în prim-plan o lucrare semnată de Corneliu Baba, reprezentând portretul muzicianului George Enescu (1881-1955). Lucrarea face parte dintr-o lungă serie de portrete consacrate lui George Enescu. Personajul este reprezentat frontal, într-o paletă sobră, în tehnica ulei pe pânză lipită pe carton. Pictura este semnată şi datată dreapta jos cu albastru ceruleum: Baba / 85. Autorul a reuşit să redea cu subtilitate și expresivitate fizionomia personajului. Alegerea acestui portret semnat de maestrul Corneliu Baba nu este, cu siguranță, întâmplătoare. În timpul studiilor la Liceul C.F.R. Aurel Vlaicu, Vasile Grigore era foarte pasionat de muzică, cânta în cor și executa afișe și programe pentru spectacole. Se pregătea intens atât pentru Conservator (clasa de dirijorat), cât și pentru Institutul de Arte Plastice. În anul 1953 a intrat prin concurs la secţia Grafică a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, însă pasiunea pentru muzică n-a dispărut. Portretul muzicianului George Enescu de Corneliu Baba stă mărturie pentru această pasiune.
-
Dragi prieteni,
#StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” vă prezintă ultimul episod din amintirile semnate de Viorel Rău, director al muzeului, de legate de înființarea instituției:
„Lelia Pop, cunoscut om de cultură, o fidelă admiratoare a maestrului Vasile Grigore şi, dacă nu greşesc, motorul principal al întregii epopei – de la dorinţa pentru realizare şi până la finalizarea donaţiei Vasile Grigore. Pentru a încheia într-un mod care m-a fascinat în perioada copilăriei, atunci când mama îmi citea din cele mai frumos colorate cărţi de poveşti, vă voi îndemna şi pe dumneavoastră: Daţi pagina şi veţi afla ce urmează.”
Începând de săptămâna următoare, pagina Muzeului de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” va prezenta o serie de opere din donația maestrului Vasile Grigore.
Vă invităm să ne fiți alături!
Până atunci, vă prezentăm portretul Leliei Pop realizat de Ion Irimescu, aflat în patrimoniul Muzeului de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar”.
-
Dragi prieteni,
#StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” continuă depănarea amintirilor semnate de Viorel Rău, director al muzeului, prin care aflăm de ce la înființarea instituției erau expuse doar două picturi semnate de maestrul Vasile Grigore:
„Iată şi răspunsul la această întrebare. Maestrul Vasile Grigore a inclus în donaţia sa un număr de 42 de picturi realizate în perioada 1965–2002, lucrări definitorii pentru stilul inconfundabil al pictorului Vasile Grigore, care au fost donate cu o clauză specială. „Aceste lucrări vor fi expuse în muzeu atunci când eu voi supraveghea cu dragoste pulsul muzeului din sferele cele mai înalte. Nu am gândit un muzeu pentru a-mi promova lucrările personale, ci colecţia mea de o viaţă.” Având un spaţiu de depozitare limitat şi un spaţiu de expunere nu tocmai generos, am luat hotărârea de a face tot posibilul pentru a introduce în circuitul de vizitare al muzeului şi o sală Vasile Grigore. Am încălcat, cred eu, în mod constructiv dorinţa donatorului, dar am răspuns imperativului: Vasile Grigore, pictor şi colecţionar.”
Mâine vom prezenta ultimul episod din aceste amintiri, vă invităm să ne urmăriți!
-
Dragi prieteni,
#StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” continuă depănarea amintirilor semnate de Viorel Rău, director al muzeului, de legate de înființarea instituției:
„Şi, ca să menţinem aceeaşi paralelă de mai devreme, unde puneam pe acelaşi plan o premieră, un vernisaj sau deschiderea unui nou lăcaş de cultură, toate aceste evenimente sunt precedate de o vizionare prealabilă, de o avanpremieră. Tocmai aici am vrut să ajung, pentru că şi Muzeul de Artă „Vasile Grigore” a beneficiat de aşa ceva din partea forului tutelar. Aici a fost un moment peste care nu trebuie să trecem cu vederea. Este vorba despre titulatura muzeului respectiv: Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor şi colecţionar”. S-a pus atunci întrebarea firească: cum este reprezentat pictorul Vasile Grigore în muzeul său, pentru că în expunere nu sunt decât 2 lucrări semnate Vasile Grigore: „Autoportret” şi „Mama” la 92 de ani? Celelalte lucrări de pictură sunt semnate de Ciucurencu, Baba, Iser, Pallady, Catargi, Petraşcu, Tonitza, Ghiaţă şi încă de mulţi alţi maeştri ai picturii româneşti interbelice şi contemporane.”
Mâine vom afla de ce erau expuse doar două picturi semnate de maestrul Vasile Grigore, vă invităm să ne urmăriți!
-
Dragi prieteni, #StamAcasa, iar Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor și colecționar” continuă depănarea amintirilor semnate de Viorel Rău, director al muzeului, de legate de înființarea instituției:
„Un spaţiu strălucitor, renovat de curând, care aştepta cu nerăbdare să afle ce-i vom oferi spre păstrare. Încet-încet, cu infinită grijă, am transferat operele de artă care părăseau apartamentul unde au locuit în bună înţelegere în jurul celui care le-a îngrijit pentru a deveni vedete de necontestat într-un show, sperăm noi, fără de sfârşit. Pictura, sculptura, grafica, arta decorativă europeană, orientală, extrem-orientală, mobilier, covoare, toate şi-au găsit locul în spațiile sau pe simezele muzeului şi aşteptau cu emoţie momentul deschiderii oficiale. Acest moment, ce poate fi echivalat cu o premieră de teatru sau cu vernisajul unei expoziţii, hotărăşte un singur lucru: Succesul sau Insuccesul.” Mâine vom continua aceste amintiri, vă invităm să ne urmăriți!